Cabana Negoiu

Unele texte au fost preluate si/sau adaptate din cartea Poteci si Cabana in Fagaras – autor Ilie Fratu [1986].
Pentru transport pana la Cariera de la orice statie CFR sunati la Octavian Carstea din Porumbacu de Sus, 0730.008315

1 – STAŢIA C.F.R. PORUMBACU – CABANA NEGOIU
Marcaj: triunghi albastru. Timp de parcurs: 8 ore. Urcuş: 1151 m. Traseu de vară şi iarnă.

Din spatele staţiei C.F.R. Porumbacu (395 m), de pe linia Făgăraş – Sibiu, pornim pe drum spre dreapta (vest-sud-vest) şi, după cca 50 m, cotim la stînga (sud) intrînd curînd în localitatea Porumbacu de Jos prin care continuăm pe o stradă pînă în faţa casei cu nr. 221. Aici cotim la stînga vreo 200 m, apoi pe prima stradă la dreapta mergem pînă în centrul localităţii, unde întîlnim DN1 (km 276,8). Traversăm soseaua naţională şi continuăm spre sud pe strada principală, pînă la un pod de beton peste o vale. Nu trecem podul, ci urmăm străduţa din stînga care ne scoate în afara localităţii, în drumul auto spre Porumbacu de Sus. Acest drum porneşte din DN1 la marginea estică a Porumbacului de Jos (km 276,3).

Urmăm drumul auto spre sud, pe partea estică a Rîului Mare al Porumbacului, în bună parte prin lunca rîului. După cca 4 km de la şoseaua naţională intrăm în localitatea Porumbacu de Sus pe care o străbatem spre sud pe strada principală. La bifurcaţia din centru (alt. 458 m) urmăm strada din stînga, spre sud-est, pe după biserică, dar curînd revenim la direcţia sud lăsînd pe stînga două străzi ce se ramifică din acelaşi punct. Aproape de ieşirea din localitate lăsăm pe dreapta o străduţă. După părăsirea localităţii continuăm pe drumul auto la direcţia generală sud-est, printre ogoare, fiind însoţiţi în dreapta de Rîul Mare. Lăsăm peste rîu gura pîrîului Purcăreaţa, apoi – după cca km, de la ieşirea din Porumbacu de Sus – ajungem la confluenţa pîrîului Porumbăcelul cu Rîul Mare. În amonte de confluenţă traversăm Rîul Mare pe malul sud-vestic şi imediat ajungem la ramificaţia drumului forestier pe pîrîul Porumbăcelul, care continuă spre sud . Drumul forestier pe Rîul Mare coteşte spre stînga (sud-est). Între cele două drumuri se află o căsuţă de lemn. Urmăm drumul pe Rîul Mare şi, după vreo 300 m de la pod, lăsăm pe dreapta o gospodărie izolată.

După încă 1 km trecem Rîul Mare pe partea estică lăsînd în stînga, la cca 50 m aval de pod, confluenţa pîrîului Tunsu (dinspre est) cu Rîul Mare. În amonte de pod malul vestic al rîului formează o rîpă. La mai puţin de 100 m după pod drumul se bifurcă. Spre est continuă drumul pe pîrîul Tunsu. Drumul pe Rîul Mare coteşte la dreapta, spre sud-est, străbătînd mai întîi o regiune cu pajişti, apoi o pădure de foioase amestecată cu multe conifere, după care drumul trece iar pe malul vestic al rîului. Valea este acum ceva mai îngustă, dar puţin mai sus avem impresia că se mai lărgeşte. Pe dreapta drumului întîlnim un izvoraş şi o masă cu două bănci ce ne invită la un popas. Mai sus se întîlneşte încă un izvoraş, tot în dreapta drumului dar ceva mai retras în pădure. După 50 m de la al doilea izvoraş drumul se bifurcă, ramura stîngă continuînd înainte prin pădure. Drumul nostru coteşte la dreapta şi trece pe la cabana de muncitori din Dosul Măgurii, care rămîne în dreapta drumului. După cabană drumul coteşte din nou spre dreapta descriind o serpentină largă, apoi face o buclă tot spre dreapta traversînd Pîrîul Blejeniei care curge dinspre vest, de sub curmătura omonimă. În nordul curmăturii se ridică dealul Măgura Mică (902 m). Prin Curmătura Blejeniei trecea poteca turistică de la Glăjăria din Valea Porumbăcelului spre cabana Negoiu. După ce s-a construit drumul forestier pe Rîul Mare a fost deschisă o variantă a potecii turistice care urca din drum, în serpentine, pe coasta din partea sudică a Pîrîului Blejeniei şi mai sus întîlnea poteca ce urca de la Glăjărie. Acum toată această regiune este năpădită de vegetaţie.

Continuăm pe drum în urcuş lin. Valea se îngustează din ce în ce mai mult. După cca 18 km de la staţia C.F.R. Porumbacu ajungem la cariera de marmură (cca 860 m), care nu mai este în exploatare. Puţin mai sus drumul trece pe malul estic al Rîului Mare şi continuă pînă la punctul de naştere al acestuia, confluenţa pîraielor Şerbota şi Sărata (930 m). Drumul traversează pîrîul Sărata pe malul sudic şi îl însoţeşte pe acest mal spre est pe o distanţă de 300 m, apoi se întoarce spre dreapta (la cot magazie intermediară a cabanei Negoiu) şi, urcînd spre sud-vest, traversează creasta Piciorului Şerbotei după care continuă încă 700 m spre sud, pe deasupra pîrîului Şerbota.

Distanţa de cca 20 km de la staţia C.F.R. Porumbacu pînă la capătul drumului forestier se parcurge pe jos în 6 ore.

De la capătul drumului forestier prindem poteca marcată cu triunghi albastru, care urcă spre stînga în serpentine, îndepărtîndu-se destul de repede de firul apei. Mai sus poteca ia direcţia sud şi urmează versantul vestic al Piscului Şerbotei pînă întîlneşte într-un cot de serpentină vechea potecă de la glăjărie, ce urcă pe sub cascada Şerbota. De aici urmăm poteca din stînga, în urcuş lin, şi după cinci cotituri ajungem la Cabana Negoiu (1546 m).

Timp de parcurs de la capătul drumului forestier la cabana Negoiu: 2 ore.

2 – CABANA NEGOIU – ŞAUA CLEOPATREI
Marcaj: triunghi albastru. Timp de parcurs: 21/2 ore. Urcuş: 809 m. Drumul principal de acces la vîrful Negoiu. Accesibil numai vara.

De la clădirea principală a cabanei Negoiu (1546 m) pornim spre sud pe poteca ce ocoleşte dîmbul din faţa cabanei prin est şi, după cca 100 m, ajungem în faţa cabanei vechi, la bifurcaţia de poteci de unde părăsim creasta Piscului Şerbotei şi prindem poteca din stînga, marcată cu triunghi albastru, care la început ţine curba de nivel apoi urcă uşor pe versantul estic, foarte înclinat, al culmii. Pe parcurs trecem peste nouă podeţe. După ce ieşim din pădure străbatem o zonă de jnepeni şi ocolim un mic picior desprins din culme spre est, înspre Valea Sărăţii. În stînga noastră, mai jos, pîrîul Sărata îşi prăvăleşte apele peste două praguri glaciare. După aproape 3/4 oră de la cabană traversăm pîrîul pe terasa a treia (alt. 1730 m) la locul numit Piatra Caprei (în apropiere se găseşte un bloc mare de piatră). Aici se unesc pîrîul sudic şi pîrîul estic ale Sărăţii. Locul este foarte frumos. Terasa înierbată este mărginită spre sud de un perete de stîncă înalt de 100 m, aproape vertical şi întunecat, peste care se aruncă apele pîrîului sudic formînd o măreaţă cascadă. Deasupra, un alt prag glaciar mai înalt oferă, în anii ploioşi, o altă cascadă. Drumul de la Cabana Negoiu pînă la Piatra Caprei a fost construit special pentru turism şi a fost numit “Cărarea Zmeilor”.

De la Piatra Caprei urcăm mai tare prin apropierea firului estic al pîrîului Sărata, pînă la bifurcaţia de la Piatra Prînzului (cca 2120 m) marcată de un bloc mare de piatră cu săgeţi indicatoare.

Timp de mers de la Piatra Caprei pînă la Piatra Prînzului – 1 oră.

De aici se vede spre est, în fundul căldării, şaua îngustă şi ascuţită numită Strunga Ciobanului prin care trece poteca marcată cu cruce roşie spre lacul Călţun.

De la Piatra Prînzului urmăm în continuare poteca marcată cu triunghi albastru, urcînd pronunţat spre sud, peste grohotişuri de bolovani apoi printre lespezi mari de piatră cu forme curioase. Aici se află – în dreapta potecii – Acul Cleopatrei, pe care-1 putem pierde (din vedere!) destul de uşor prin mulţimea lespezilor. De aici, în cîteva minute, ajungem în creastă în mica Şa a Cleopatrei (2355 m), la vest de vîrful Negoiu, unde întîlnim marcajul bandă roşie.

Timp de mers de la Piatra Prînzului pînă în Şaua Cleopatrei – 3/4 oră.

Din Şaua Cleopatrei spre stînga (est) se poate ajunge în 3/4 oră pe vîrful Negoiu şi în 5 ore la cabana de la Lacul Bîlea urmînd traseele C6 şi N26 în sens invers. Tot din Şaua Cleopatrei se poate ajunge spre sud la cabana Cumpăna, în 8 ore, urmînd traseul S15 în sens invers

3 – PIATRA PRÎNZULUI – STRUNGA CIOBANULUI – PORTIŢA CĂLŢUNULUI
Marcaj: cruce roşie. Timp de parcurs: 2 ore. Urcuş: 289 m; coborîş 180 m. Traseul evită trecerea peste vîrful Negoiu. Accesibil vara.

De la Piatra Prînzului (cca 2120 m) pornim spre est-sud-est urmînd marcajul cruce roşie care urcă prin căldarea estică a Sărăţii şi, destul de repede, ajungem sub hornul vestic al Strungii Ciobanului. Urcăm acest horn care ne scoate în şaua îngustă numită Strunga Ciobanului (2308 m), din creasta Piscului Sărăţii (Muchia Sărăţii).

Timp de mers de la plecare pînă în strungă: 1/2 oră.

De aici ne angajăm în coborîrea hornului estic, mai îngust decît cel vestic, şi, în continuare, coborîm în serpentine strînse conul de la baza lui, presărat cu grohotiş şi iarbă. Continuăm coborîrea spre est-sud-est prin căldarea laterală vestică a Laitei, numită de turişti Căldarea Ciobanului. Trecem pe sub stîncile din partea dreaptă a căldării, cu straturi înclinate la verticală, apoi printre blocuri mari de piatră, după care traversăm un vîlcel înclinat, cu stînci umede (periculos în perioada de îngheţ!). Ne abatem spre sud-est şi foarte curînd traversăm un pîrîiaş, lăsînd pe dreapta un picior scurt, stîncos şi abrupt al muntelui Laita, care urcă în vîrful Negoiu (2535 m). Urmăm marcajul cruce roşie spre sud străbătînd partea vestică, mai puţin înclinată a Căldării Laitei, formată din stînci rotunjite de gheţari. Spre sud-est, peste căldare, ne impresionează versantul nordic, abrupt, al crestei principale, în spatele căruia se ridică peretele întunecat al Călţunului. În dreapta noastră, mai sus, rămîn vîrful Negoiu, Strunga Dracului, Vîrful dintre Strungi şi Strunga Doamnei. Către fundul Căldării Laitei cotim spre sud-est şi, la marginea pînzei de grohotiş de sub cota 2418, întîlnim poteca de creastă, marcată cu bandă roşie. Marcajul cruce roşie se termină în acest punct. Traversînd grohotişul spre stînga, cam pe curba de nivel, după 250 m ajungem în Portiţa Călţunului (2229 m). De aici putem ajunge la cabana de la lacul Bîlea, în 31/2 ore, urmînd traseele C6 şi N26 în sens invers.

4 – CABANA NEGOIU – VÎRFUL ŞERBOTA
Marcaj: bandă albastră. Timp de parcurs: 2 1/2 ore. Urcuş: 785 m. Traseu de vară.

De la clădirea principală a cabanei Negoiu (1546 m) pornim spre sud urmînd poteca largă prin stînga mamelonului dintre cele două clădiri. După 100 m trecem prin faţa cabanei vechi, care rămîne în dreapta, iar după încă 50 m ajungem la bifurcaţia potecilor. Lăsăm spre stînga (sud-sud-est) poteca marcată cu triunghi albastru, care conduce la vîrful Negoiu prin Căldarea Sărăţii, şi urmăm poteca din dreapta (sud-sud-vest) marcată cu bandă albastră, cruce albastră şi punct roşu, pe versantul vestic al Piscului Şerbotei . După cca 1/2 km părăsim poteca bătătorită şi cotim la stînga, călăuziţi numai de marcajul bandă albastră. Urcăm pe poteca firavă ce se strecoară prin molidiş şi descrie serpentine cînd prin pădure, cînd prin luminiş. După cca 1/4 oră ieşim din pădure ceva mai jos de creastă. Continuăm urcusul în direcţia sud-sud-est pe sub limba de pădure ce înaintează pe creastă şi, după ce aceasta se termină, atingem creasta într-o mică şa. Partea estică, dinspre Valea Sărăţii, este abruptă şi neprimitoare. Urmăm mai departe poteca ce se furişează printre ienuperii şi afinişul de pe versantul vestic, destul de aproape de creastă. În dreapta noastră se adînceşte Căldarea Şerbotei, flancată pe partea vestică de Muchia Puha. Din punctele unde atingem creasta privirea ne este atrasă spre est de vîrful Negoiu (2535 m) care apare sub o formă ascuţită, urmat spre stînga de trei spintecături – cea din mijloc fiind Strunga Ciobanului – şi în continuare de Muchia (Piscul) Sărăţii cu vîrfurile Podeiu (2408 m), Şteghiilor (2378 m), Burianu Mare (2331 m) şi Burianu Mic (2306 m). În faţa Negoiului se vede cocoaşa Vîrfului Sărăţii (2365 m) din care porneşte spre vest custura stîncoasă a Sărăţii.

În partea superioară versantul vestic al Piscului Şerbotei este format din lespezi de piatră înclinate la 45°. Trecem pentru puţin timp pe partea estică, de unde avem o vedere “din apropiere” asupra fioroasei Custuri a Sărăţiii, apoi revenim în creasta piscului şi urcăm pînă la joncţiunea acestuia cu creasta principală făgărăşană, unde întîlnim marcajul bandă roşie. De aici pînă pe vîrful Şerbota (2331 m) mai avem de parcurs cca 80 m pe creasta principală spre est-sud-est.

5 – CABANA NEGOIU – ŞAUA SCARII
Marcaj: cruce albastră. Timp de parcurs: 21/2 ore. Urcuş: 650 m; coborîş: 50 m. Traseu de vară.

Din faţa clădirii principale a cabanei Negoiu (1546 m) pornim spre sud pe poteca ce ocoleşte prin stînga dîmbul dintre cele două clădiri si, la ramificaţia din faţa cabanei vechi, lăsăm în stînga poteca marcată cu triunghi albastru care urcă la vîrful Negoiu prin Căldarea Sărăţii, iar noi urmăm poteca din dreapta marcată cu semnele cruce albastră, bandă albastră şi punct roşu, care urcă uşor spre sud-sud-vest, pe versantul vestic al Piscului Şerbotei.

După o jumătate de kilometru se ramifică spre stînga poteca marcată cu bandă albastră care urcă spre vîrful Şerbota. Poteca bătătorită, însoţită de semnele cruce albastră şi punct roşu începe curînd să coboare în serpentine spre Valea Şerbotei. După ieşirea din pădure traversăm pîrîul pe deasupra pragului glaciar cu renumita cascadă a Şerbotei. Urcînd puţin pe partea vestică a apei ajungem la ramificaţia spre dreapta a potecii spre cabana Bîrcaciu, însoţită de marcajul punct roşu.

Timp de mers de la cabana Negoiu pînă aici – 20 minute.

De la ramificaţie urmăm mai departe poteca marcată cu cruce albastră, pe partea vestică a văii glaciare, lăsăm în dreapta urmele fostei stîne a Şerbotei şi urcăm susţinut spre sud-sud-vest. Depăşim un mic prag glaciar apoi cotim spre vest şi urcăm pragul glaciar din gura căldării vestice. În continuare, urcăm prin căldarea vestică – numită şi Căldarea de către Puha – în direcţia sud-vest, depăşind încă un prag glaciar. Deasupra acestuia schiţăm o deviere spre sud, în direcţia vîrfului vestic, stîncos, al Muscelei Scării, trecînd pe lîngă nişte izvoare (aprovizionare cu apă!), apoi executăm o întoarcere spre vest şi, urcînd o culmioară ajungem în creasta Muchiei Puha. Urmăm versantul vestic al muchiei spre sud, pentru a evita creasta stîncoasă. Spre vest se întinde căldarea superioară a Porumbăcelului (numită şi Căldarea Puha), traversată de o veche potecă pastorală nemarcată (Plaiul Ţării) care se ramifică din poteca noastră. Curînd traversăm muchia pe partea estică şi, după urcarea unui scurt horn pietros, ajungem în partea vestică a Şeii Scării (2146 m). Aici, marcajul cruce albastră – care continuă spre sud, coborînd în Căldarea Scării – se încrucişează cu marcajul bandă roşie, care însoţeşte creasta principală.

Din Şaua Scării se poate ajunge spre vest, în 5 ore, la cabana Suru, urmînd traseul C8 şi traseul N37 în sens invers.

6 – CABANA BÎRCACIU – CABANA NEGOIU
Marcaj: punct roşu. Timp de parcurs: 21/2 ore. Urcuş: 250 m; coborîş: 254 m. Traseu de legătură între cabane, vara uşor, iarna numai pentru drumeţi experimentaţi.

De la cabana Bîrcaciu (1550 m) urcăm pe creastă, prin poiană, în direcţia sud-est şi pătrundem pe culoarul care se formează prin pădure, marcat la început cu punct roşu, cruce roşie şi punct albastru. După 130 m de la cabană părăsim culoarul cu semnele cruce roşie şi punct albastru şi, călăuziţi numai de marcajul punct roşu, cotim la stînga, spre est, urmînd poteca ce se furişează prin pădurea de molid. Ocolim prin sud bazinul Pîrîului Comănesei traversînd cîteva pîrîiaşe apoi urcăm în creasta nordică a muntelui Bîrcaciu. Urmăm culmea spre sud avînd pe o mică porţiune traseu comun cu vechiul Plai al Ţării, ale cărui urme se văd mai greu în această zonă. Părăsim apoi creasta şi trecem pe versantul estic ajungînd la limita superioară a pădurii de unde putem privi silueta zveltă a Negoiului cu Muchia Sărăţii în stînga şi vîrful Şerbota în dreapta, mai în faţă. Din ultimul vîrf se desprinde spre stînga Piscul Şerbotei pe a cărui culme, în zona împădurită, se găseşte cabana Negoiu, ţinta călătoriei noastre. Dincoace de Piscul Şerbotei se vede Muchia Puha despărţită de noi prin Valea Porumbăcelului. Coborîm în Valea Porumbăcelului pe al cărui mal vestic (în dreapta potecii) se află o stînă. Traversăm apa apoi urcăm în creasta Muchiei Puha. Continuăm drumul pe versantul estic al culmii şi, ceva mai departe, traversăm Pîrîul Miezuinei care curge spre stînga în pîrîul Şerbota. Ocolim un picior nord-estic desprins din Muchia Puha apoi traversăm încă un pîrîiaş şi ne apropiem de pîrîul Şerbota în coborîş uşor. După ce lăsăm în dreapta locul fostei stîne a Şerbotei întîlnim, de asemenea pe dreapta, poteca marcată cu cruce albastră care coboară din Şaua Scării. Traversăm pîrîul Şerbota avînd în stînga pragul glaciar cu renumita cascadă (pe care nu o putem vedea de aici) apoi intrăm în pădure şi parcurgem cîteva serpentine în urcuş. Vom evita scurtăturile spre stînga, deoarece acestea trec prin porţiuni dificile. După terminarea serpentinelor ia sfîrşit şi urcuşul. Foarte curînd întîlnim pe dreapta poteca marcată cu bandă albastră care coboară din vîrful Şerbota. Parcurgem ultima jumătate de kilometru a traseului în coborîş usor pe poteca largă şi comodă, însoţită de cele trei marcaje (punct roşu, cruce albastră şi bandă albastră), pînă în creasta Piscului Şerbotei unde, în faţa clădirii vechi a cabanei Negoiu, întîlnim pe dreapta poteca ce coboară de pe vîrful Negoiu (marcaj triunghi albastru). Mergem încă puţin spre nord lăsînd cabana veche în stînga şi, în spatele unui dîmb pe care îl ocolim prin dreapta, ajungem la clădirea principală a cabanei Negoiu (1546 m).

Timp de mers din Valea Şerbotei pînă la cabană – aproape 1/2 oră